Dex normal

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].

NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obișnuit. 3. adj. firesc, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obișnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal

normál adj. m., pl. normáli; f. sg. normálă, pl. normále

NORMÁL¹ adv. 1) În mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

NORMÁL² ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit. Condiții ~e. ◊ În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic). Copil ~. 3) și substantival : Școală ~ă școală unde se pregătesc învațători pentru școala primară. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

NORMÁLĂ ~e f. Dreaptă perpendiculară dusă pe tangentă la o curbă, în punctul de contact. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale].