Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: norma (verb tranzitiv) , normand (substantiv)   
NORMÁND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care aparține normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NORMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr. normand)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
normánd s. m., adj. m., pl. normánzi; f. sg. normándă, g.-d. art. normándei, pl. normánde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NORMÁ ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NORMÁND ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) la pl. Populația germanică care locuia în Peninsula Scandinavă și în insulele vecine. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. normand
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. și pl. normeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)