Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: norma (verb tranzitiv) , normat (adjectiv)   
NORMÁT, -Ă, normați, -te, adj. 1. Care se efectuează după norme (3) stabilite, care este corespunzător unor astfel de norme; (despre consum) care este corespunzător unor cantități dinainte stabilite. ◊ Contabilitate normată = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile și instituțiile. 2. Care se conformează unei norme (1), unor reguli obligatorii. – V. norma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NORMÁT, -Ă adj. Care se efectuează după norme stabilite. ◊ (Fin.) Contabilitate normată = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile. [< norma, cf. fr. normé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMÁT, -Ă adj. care se efectuează după norme stabilite. ♦ contabilitate ~ă = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile. (< norma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Normat ≠ nenormat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
normát adj. m., pl. normáți; f. sg. normátă, pl. normáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NORMÁ ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. și pl. normeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)