NORMATÓR, -OÁRE, normatori, -oare s. m. și f. Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într-o întreprindere. – Norma + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în stabilirea și calcularea normelor de producție. [Cf. fr. normateur, rus. normirovșcik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea și calcularea normelor. (< norma + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
normatór s. m., pl. normatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NORMATÓR ~i m. Lucrător specializat în stabilirea și în calcularea normelor (de muncă). /normă + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
normatoáre s. f., g.-d. art. normatoárei; pl. normatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink