NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
norocél s. n. (bot.) , pl. norocéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink