NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
norocós adj. m., pl. norocóși; f. sg. norocoásă, pl. norocoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOROCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink