Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NOROÍT, -Ă, noroiți, -te, adj. (Rar) Noroios. – V. noroi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOROÍ2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NOROÍ ~iésc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NOROÍ mă ~iésc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOROÍ vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
noroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiésc, imperf. 3 sg. noroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. noroiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink