Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: notifica (verb tranzitiv) , notificare (substantiv feminin)   
NOTIFICÁRE, notificări, s. f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificație. ♦ Înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională. – V. notifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; înștiințare; notificație. [< notifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁRE s. f. acțiunea de a notifica. ◊ înscris prin care se înștiințează cineva; notificație. ◊ înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁRE s. 1. notificație. (~ sentinței.) 2. v. indicație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NOTIFICÁRE s. v. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
notificáre s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTIFICÁ, notífic, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NOTIFICÁ notífic tranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunoștință (unei persoane interesate) pe cale oficială. 2) pop. A sublinia în mod special. /<fr. notifier, lat. notificare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOTIFICÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notífic, 3,6 -că. / < it., lat. notificare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁ vb. tr. a înștiința (printr-o notă oficială); a trimite o notificare. (< fr. notifier, lat. notificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTIFICÁ vb. (JUR.) (înv.) a semnifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NOTIFICÁ vb. v. consemna, înregistra, înscrie, însemna, nota, scrie, trece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
notificá vb., ind. prez. 1 sg. notífic, 3 sg. și pl. notífică; conj. prez. 3 sg. și pl. notífice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)