NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÓVĂ ~e f. Stea variabilă, a cărei strălu-cire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÓVĂ s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink