Dex novă

NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].

NÓVĂ s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)

nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve

NOVÁ, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare.

A NOVÁ ~éz tranz. jur. (obligații vechi) A supune unei novații; a face o novație. /<fr. nover, lat. novare

NÓVĂ ~e f. Stea variabilă, a cărei strălu-cire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova

NOVÁ vb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare].

NOVÁ vb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare)

nóva s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi.

nová vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. și pl. noveáză

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâte, ieșită din comun.

NON NOVA, SED NOVE (lat.) nu lucruri noi, ci într-un chip nou – Originalitatea unei opere literare constă în maniera proprie, inedită de tratare nu noutatea subiectului.