NUCȘOÁRĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment. [Var.: nucușoáră s. f.] – Nuc + suf. -șoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUCȘOÁRĂ s. (BOT.) 1. nuculiță, nucuță. (O nucă mică sau o ~.) 2. (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin. (~ este folosită drept condiment.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nucșoáră s. f., g.-d. art. nucșoárei; pl. nucșoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NUCȘOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la nucă) Sămânța nucșorului. /nuc + suf. ~șoară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUCȘOARĂ, nucșoare, s.f. Sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop. nucușoară, nucă muscată (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblüte).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink