Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: număr (substantiv neutru) , număra (verb tranzitiv)   
NÚMĂR, numere, s. n. I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ◊ Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) număr = nenumărat; p. ext. imens. Cu număr = socotit2; p. ext. limitat. ◊ Loc. adv. În număr = cu socoteală; complet. ◊ Loc. prep. În (sau din) numărul = printre, dintre. ◊ Expr. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câțiva. La număr sau în număr de... = în total. ♦ Mulțime. ♦ Ceată, grup. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect. II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; p. ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație. ♦ Spec. Reversul unei monede. ♦ Spec. Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc. 2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.). III. (Fam., în expr.) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent. – Lat. numerus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÚMĂR s. 1. (MAT.) număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un ~ record de exemplare vândute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (În ~ mare.) 5. v. seamă. 6. mărime, măsură. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. mulțime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NÚMĂR s. v. cifră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
númăr (-mere), s. n.1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune sg. pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. Lat. nŭmĕrus (Pușcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), cf. it. numero, prov., fr., cat. nombre.Der. număra, vb. (a enumera, a calcula etc.), care poate și el să reprezinte lat. nŭmĕrāre (Pușcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), cf. mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, s. f. (înv., plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, s. n. (abac; deîmpărțit); numărătură, s. f. (înv., calcul); nenumărat, adj. (în număr infinit); numeros, adj. (mult, în cantitate mare), format după lat. numerosus; număruș, s. n. (Trans., talisman); prenumăra, vb. (a include într-un număr sau într-o cantitate; refl., a se număra printre..., a se iscăli), după germ. pränumerieren; prenumerant, s. m. (înv., abonat, semnatar), din germ. Pränumerant (Scriban). Număra, vb. refl. (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Der. neol. (din fr.): numeral, s. n.; numerar, s. n.; numerați(un)e, s. f.; numeric, adj.; numerota, vb.; numerotator, s. n.; supranumerar, adj., după fr. surnuméraire.Alb. numër ar putea proveni din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
númăr s. n., pl. númere; abr. nr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti(în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NÚMĂR ~ere n. 1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule și care se notează, de obicei, cu cifre; noțiune de cantitate. ◊ ~ natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric număr însoțit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv număr însoțit de semnul +. ~ întreg număr care conține una sau mai multe unități. ~ fracționar număr care poate fi exprimat sub formă de fracție. ~ prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuși și la unitate. ~ par număr care se împarte exact la 2; număr cu soț. ~ impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soț. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de același fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~ărul bărbaților. ◊ La ~ (sau în ~) a) în cantitate; b) în total. Cu ~ a) numărat; b) cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie să fie. Un anumit ~ o cantitate anumită. Un ~ neînsemnat (foarte) puțini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) mulți. În ~ mare în cantitate mare; (foarte) mulți. Fără (de) ~ în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atâtea ori. 4) Indice cifric care servește pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. ~ărul biletului. ◊ ~ de ordine număr care indică locul unui obiect într-un șir. ~ărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanță; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluționare urgentă. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentații de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabilește legătura telefonică într-un emițător și un receptor. 8) Categorie gramaticală care servește pentru exprimarea opoziției dintre un reprezentant al unei serii de obiecte și mai mulți reprezentanți ai aceleiași categorii de obiecte. ~ărul singular. ~ărul plural. /<lat. numerus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. și pl. númără
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)