Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: numărătoare (pl. -ori) (substantiv feminin) , numărător (substantiv)   
NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUMĂRĂTOÁRE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUMĂRĂTOÁRE s. v. recensământ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
numărătoáre (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
numărătoáre (persoană) s. f., g.-d art. numărătoárei; pl. numărătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUMĂRĂTOÁRE ~óri f. Operația de a număra. /a număra + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUMĂRĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUMĂRĂTÓR2 ~i m. mat. Termen al unei fracții ordinare, aflat deasupra liniei de fracție, care arată câte părți egale conține această fracție; deîmpărțit al unei fracții. /a număra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NUMĂRĂTÓR adj. v. cash, gata, gheață, lichid, numerar, sunător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUMĂRĂTÓR s. v. numeral.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
numărătór (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
numărătór (aparat) s. n., pl. numărătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)