Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÚMEN n. filoz. Esență care poate fi cunoscută numai pe cale rațională. /<fr. noumène
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NÚMEN, s.n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune;
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
númen s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)