Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: numi (verb tranzitiv) , numit (adjectiv)   
NUMÍT, -Ă, numiți, -te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte. 2. (Înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – V. numi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUMÍT adj. denumit, intitulat, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, numit Arăpilă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUMÍT adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Numit ≠ revocat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-țe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcție). /Din nume
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NUMÍ mă ~ésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. și pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numești?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numește pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenția
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
așá-numít adj. m., art. așá-numítul, pl. așá-numíți; f. sg. așá-numítă, pl. așá-numíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
numí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. și pl. numeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)