NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUNCUPATÍV, -Ă adj. (despre testamente) dictat de testator potrivit formelor legale. (< fr. nuncupatif, lat. nuncupativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nuncupatív adj. m., pl. nuncupatívi; f. sg. nuncupatívă, pl. nuncupatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink