NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NÚNȚIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
núnțiu s. m. [-țiu pron. -țiu], art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (sil. -ți-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NÚNȚIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink