NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUVÉLĂ s. v. noutate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NUVÉLĂ ~e f. Creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink