Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: năboi (vb.) (verb tranzitiv) , năboire (substantiv feminin)   
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi2 și rezultatul ei. – V. năboi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
năboíre, năboíri, s.f. (reg.) 1. (despre apă) revărsare, inundare, năvălire. 2. (despre ființe) năpustire, invadare. 3. transpirare, asudare. 4. (despre plug) împotmolire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
năboíre s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂBOÍ ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forța și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a năvăli. /Din năboi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
NĂBOÍ vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năboí3, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
năboí (năboiésc, năboít), vb.1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. nabojsl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
năboí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năboiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)