NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
năbădáică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. năbădăicii; pl. năbădăici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink