NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂCLĂIÁLĂ ~iéli f. 1) Substanță cleioa-să, vâscoasă, care năclăiește ceva. 2) Aceea ce este năclăit. /a (se) năclăi + suf. ~ială
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
năclăiálă s. f. (sil. -clă-), g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink