NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂFRĂMÚȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năfrămúță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink