NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂRUITÚRĂ ~i f. 1) Teren năruit. 2) Construcție care s-a năruit. [Sil. -ru-i-] /a (se) nărui + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂRUITÚRĂ s. v. ruină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink