NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSCOCITÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. v. creator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂSCOCITÓR s. v. inventator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSCOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival pop. 1) Care născocește; care scor-nește lucruri neadevărate; mincinos. 2) Care creează ceva nou. /a născoci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink