NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSTURÉL s. 1. năsturaș, (reg.) bumbișor, bum-bușor. (O hăinuță cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobâlnic, brâncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSTURÉL ~i m. (diminutiv de la nas-ture) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe și cu fructe silicve, folosită în alimentație și în medicină; măcriș-de-baltă. /nasture + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂSTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină târâtoare, ramificată, cu frunze alterne penate și cu flori mici, albe, dispuse în raceme (Nasturtium officinale). Cunoscută din Antichitate ca plantă medicinală și condiment, crește în locuri cu exces de umiditate. Și astăzi este întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (are acțiune diuretică, depurativă, expectorantă, afrodisiacă etc.). Sin. cardamă, măcriș de baltă, iarba voinicului ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NĂSTUREL (-HERESCU), familie de boieri români din Țara Românească. Mai important: Udriște N. (c. 1596-c. 1658, n. sat Herești, jud. Giurgiu), boier cărturar, cumnatul domnului Matei Basarab. Însemnat rol cultural și politic în timpul domniei acestuia, a îndeplinit și unele misiuni diplomatice. A tradus din slavonește în limba română romanul popular „Vaarlam și Iosaf” și din latină în slavonă, cartea lui Thomas a Kempis, „De imitatione Christi”. Posesorul unei valoroase biblioteci.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NĂSTUREL, Petre Șt. (n. 1923, Paris), istoric român. Stabilit la Paris în 1975. Contribuții în bizantinologie, în domeniul istoriei ecleziastice și a Evului Mediu românesc. („Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654”, „Considerations sur l’idée impériale chez les Roumains”, „Le christianisme roumain à l’époque des invasions barbares. Considerations et faits nouveaux”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NĂSTURELU, com. în jud. Teleorman, în Câmpia Boian, pe stg. Dunării; 3.063 loc. (2000).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink