NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSÚC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~în vânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năsúc s. n., pl. năsucúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink