NĂVÁLNIC, -Ă, navalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂVÁLNIC s. v. ferigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂVÁLNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. v. dezlănțuit. 3. v. impetuos. II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năválnic adj. m., pl. năválnici; f. sg. năválnică, pl. năválnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
năválnic (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂVÁLNIC1 ~ci m. Plantă erbacee reprezentând o varietate a ferigii, dar cu frunze întregi, lucioase, care crește prin locuri umede, fiind folosită în scopuri medicinale. /năvală + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂVÁLNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care năvălește și nu poate fi oprit, stăpânit; impetuos; violent. Pornire ~că. 2) și adverbial (despre ape curgătoare) Care curge cu intensitate și repeziciune. /năvală + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂVALNICUL-ĂL-MÁRE s. v. sânziene-de-grădină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink