NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂZUÍNȚĂ s. v. aspirație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂZUÍNȚĂ s. v. adăpost, azil, refugiu, scăpare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂZUÍNȚĂ ~e f. Dorință puternică; as-pirație; tendință. /a năzui + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink