Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oști (verb) , oștire (substantiv feminin)   
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OȘTÍRE s. v. armată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OȘTÍRE s. v. conflict, război.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oștíre s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE OȘTÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi în stare de război (unul cu altul); a purta război (unul cu altul); a se război; a lupta. /Din oaste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OȘTÍRE ~i f. pop. Totalitate a forțelor armate ale unei țări; oaste; armată. /v. a se oști
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OȘTÍ vb. v. bate, lupta, război.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. oșteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)