Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina).Oțet + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OȚETÁR s. (BOT.) 1. (Rhus typhina) (înv. și reg.) scumpie. 2. oțetar fals v. cenușar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oțetár (serviciu de masă) s. n., pl. oțetáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OȚETÁR1 ~e n. 1) Sticluță în care se servește oțetul la masă. 2) Serviciu de masă alcătuit din sticluțe pentru oțet și untdelemn. /oțet + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OȚETÁR2 ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina și ramurile păroase, cu frunze eliptice, zimțate, cu flori mici, galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor și a oțetului. /oțet + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)