Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OÁRĂ2, oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OÁRĂ3 s. f. v. oră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OÁRĂ1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut.Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puține ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ◊ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OÁRĂ s. dată. (Prima ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl.Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oáră (óri), s. f.1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
oáră (timp) s. f., pl. ori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OÁRĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componența numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. hora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
de câte ori loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)