Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obștesc (adjectiv) , obști (verb tranzitiv)   
OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBȘTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBȘTÍ ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBȘTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de obște; propriu obștii. Viață ~ească. Interese ~ești. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităților societății. Muncă ~ească. Treburi ~ești. 3) Care este comun pentru toți; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~ească. /obște + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
obștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obșteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)