Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obiálă (obiéle), s. f.1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de țărani în loc de ciorapi sau șosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanță. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliș”. Cf. oghial.Der. obilos, adj. (zdrențăros).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIÁLĂ obiéle f. 1) Bucată de țesătură groasă care se înfășoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de țesătură veche; zdreanță. ◊ A face pe cineva ~ (sau~ de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel și chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)