Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obidi (verb tranzitiv) , obidire (substantiv feminin)   
OBIDÍRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, bo-ceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăs-tuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristețe, tângu-ială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obidíre s. f., g.-d. art. obidírii; pl. obidíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBIDÍ ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OBIDÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispu-ne, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, su-păra, tiraniza, urgisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. și pl. obideáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)