OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink