Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBIECTUÁL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv. 2. care aparține lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OBIECTUÁL adj. v. material.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obiectuál adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuáli; f. sg. obiectuálă, pl. obiectuále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIECTUÁL ~ă (~i,~e) livr. Care există în afara conștiinței și independent de ea; cu existență independentă 2) Care ține de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)