OBIELÚȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obielúță s. f., g.-d. art. obielúței; pl. obielúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink