Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obijdui (verb tranzitiv) , obijduire (substantiv feminin)   
OBIJDUÍRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBIJDUÍRE s. v. asuprire, exploatare, împi-lare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obijduíre s. f., g.-d. art. obijduírii; pl. obijduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBIJDUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A face să sufere, cauzând o obidă. 2) A înzestra în mod insuficient (cu ceva). În ce privește statura, natura l-a ~it. 3) înv. A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima; a împila /<sl. obiždon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBIJDUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obijduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. obijduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)