Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oblădui (verb tranzitiv) , oblăduire (substantiv feminin)   
OBLĂDUÍRE, oblăduiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – V. oblădui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBLĂDUÍRE s. v. egidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OBLĂDUÍRE s. v. administrare, administra-ție, apărare, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, ferire, gospodărire, guvernare, ocrotire, păzire, protecție, protejare, sprijin, stăpânire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oblăduíre s. f. (sil. -blă-), g.-d. art. oblăduírii; pl. oblăduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ Intranz. A domni. 2. Tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBLĂDUÍ ~iésc înv. 1. tranz. 1) A dirija, stând în frunte; a conduce; a cârmui; a guverna; a administra. 2) A lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a supraveghea; a proteja. 2. intranz. A se afla la domnie; a domni. [Sil. -blă-] /<sl. obladovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBLĂDUÍRE ~i f. înv. 1) v. A OBLĂDUI. 2) Organ de conducere; ocârmuire; administra-ție. [Sil. -blă-] /v. a oblădui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBLĂDUÍ vb. v. administra, apăra, cârmui, conduce, dirigui, domni, feri, gospodări, guverna, ocroti, păzi, proteja, stăpâni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oblăduí (-uésc, oblăduít), vb. – A guverna, a administra. Sl. obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), der. din vlasti, vladą, cf. vlădică.Der. oblăduire, s. f. (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, s. m. (guvernator, administrator, conducător); oblastie, s. f. (guvern, provincie), din sl. oblasti. Cuvinte înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oblăduí vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblăduiésc, imperf. 3 sg. oblăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. oblăduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)