OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oblánic s. n. (sil. -bla-), pl. oblánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink