Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oblitera (verb tranzitiv) , obliterare (substantiv feminin)   
OBLITERÁRE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
obliteráre (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterắrii; pl. obliterắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OBLITERÁRE s. v. obliterație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OBLITERÁRE s. v. pecetluire, ștampilare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obliteráre s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBLITERÁ, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBLITERÁ ~éz tranz. 1) A face să se oblitereze. 2) (timbre poștale) A anula prin aplicarea unei ștampile. /<fr. oblitérer, lat. obliterare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OBLITERÁ pers.3 se ~eáză intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscripții etc.) A deveni cu timpul neciteț; a se șterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sângelui să circule normal; a se astupa; a se închide. /<fr. oblitérer, lat. obliterare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBLITERÁ vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sânge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBLITERÁ vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obliterá (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblitereáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ștampila.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obliterá vb., ind. prez. 1 sg. obliteréz, 3 sg. și pl. oblitereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBLITERÁRE (‹ oblitera) s. f. 1. Acțiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Dispariția, ștergerea unei cavități sau a unui canal prin umplerea sa cu o substanță solidă (ex. în stomatologie, obturația unui canal) sau prin apropierea și fuziunea pereților săi (ex. ocluzia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)