OBLÓNG, -Ă, oblongi, -ge, adj. Care este mai mult lung decât lat; lunguieț, alungit. – Din fr. oblong, lat. oblongus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBLÓNG, -Ă adj. Lunguieț, alungit. [Cf. fr. oblong, lat. oblongus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBLÓNG, -Ă adj. lunguieț, alungit. (< fr. oblong, lat. oblongus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBLÓNG adj. v. alungit, lung, lungăreț, lunguieț, prelung, prelungit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oblóng adj. m. (sil. mf. ob-), pl. oblóngi; f. sg. oblóngă, pl. oblónge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBLÓNG ~gă (~gi, ~ge) livr. Care are lungimea mai mare decât lățimea; lunguieț; alungit. /<fr. oblong, lat. oblongus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink