Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrăznicătúră s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ ~i f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)