Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obrăznicește , obrăznici (verb tranzitiv)   
OBRĂZNICÉȘTE adv. (Înv.) În mod obraznic, cu obrăznicie. – Obraznic + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obrăznicéște adv. (sil. -brăz-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBRĂZNICÍ ~ésc tranz. pop. 1) A admonesta pentru purtare necuviincioasă. 2) A face să se obrăznicească. [Sil. -brăz-] /Din obraznic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OBRĂZNICÍ mă ~ésc intranz. A se abate de la normele de bună-cuviință; a deveni obraznic; a-și lua nasul la purtare. [Sil. -bră-] /Din obraznic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBRĂZNICÍ vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrăznicí vb. (sil. -brăz-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)