Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obrinti (verb) , obrintire (substantiv feminin)   
OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBRINTÍRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tume-fiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrintíre s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrântí vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBRINTÍ ~éște pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OBRINTÍ se ~éște intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBRINTÍ vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
obrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrinteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)