OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBRINTITÚRĂ s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obrintitúră s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink