Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obroci (verb tranzitiv) , obrocire (substantiv feminin)   
obrocíre, obrocíri, s.f. (pop.) prevestire, prezicere (a zilelor bune și negre).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
OBROCÍ, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obrocí, obrocésc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
obrocí vb. (sil. -bro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocésc, imperf. 3 sg. obroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. obroceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)