Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obscura (verb tranzitiv) , obscurare (substantiv feminin)   
OBSCURÁRE, obscurări, s. f. Acțiunea de a obscura.V. obscura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSCURÁRE s.f. Acțiunea de a obscura și rezultatul ei. [< obscura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să de-vină obscur. /Din obscur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)