OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBSTINÁȚIE s. v. încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obstináție s. f. (sil. -ți-e), art. obstináția (sil.-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink