Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obstrua (verb tranzitiv) , obstruare (substantiv feminin)   
OBSTRUÁRE, obstruări, s. f. (Med.) Acțiunea de a obstrua. [Pr.: -stru-a-] – V. obstrua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obstruáre s. f., g.-d. art. obstruării; pl. obstruări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBSTRUÁ vb. v. oblitera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obstruá vb. (sil. -stru-a), ind. prez. 1 sg. obstruéz, 3 sg. și pl. obstruează, 1 pl. obstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. obstruéze (sil. -stru-e-); ger. obstruând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)